tare demult…

Am REvenit acasă ….cu picioarele pe pămînt …și cu gîndurile …la pămînt. Ce să fac cu amintirile?

Am un blog uitat la Stockholm și un prezent care a început din 25 octombrie 20:00…2011

Caut oameni care știu cum se trăiește …atunci cînd ți-i dor

și care pot scrie fără greșeli două cuvinte… pe care eu am început să le aud în ambele urechi.

Gîndesc un proiect TV…în pauza de masă

Scriu unde îmi place…

Caut dragoste pentru  piesa 1 și piesa 2

și…Mă deranjează că nu m-a deranjat……………………………………………………………..

În acest timp…am găzduit doar gînduri și un Canon…care e tare suparat pe mine…

AMINTIRI ÎN CUTII DE CARTON

Ce fac cu amintirile care încap în cutia din coridor? Le depozitez sau continui să mă folosesc de ele din dragoste? Retoric păşesc mai rapid, fiindcă calendarul se termină în cîteva zile şi ajung deja acasă. Doi ani am obişnuit să deschid apartamentul 14 atît de fericită, încît uitasem că cheile din buzunarul drept nu-mi aparţineau. Mă gîndesc dacă aş mai avea nevoie de ele şi dacă vreau să le întorc înapoi………………………………………………………………………………………………………………………………….

Nu le întorc pînă nu adun toate amintirile din el în cutia de carton cumpărată cu 5 koroane suedeze. O cutie pe care scrie TRECE TIMPUL cu creionul albastru împrumutat de la Matei. Îl lausem în fugă ca să nu înţeleagă de ce am nevoie de creionul lui, de alfel cutie mea de carton se transforma într-un pastel de colecţie dar nu de carton.

Forma acestei cutii imi cercetează gesturile şi nu o pot închide. Am adunat prea multe amintiri în ea, încît nu se închid părţile alea de carton marcate de un Bold nepreţuit din word. Sunt nişte „manuscrise” din colecţia unei mame, care recită deja pe rost grija şi plăcerea pentru dragoste. Sunt nişte manuscrise aşezate sub formă de hainuţe deja mai mici decît marimea fericirii mele de acum, sunt primele poze care au oprit timpul,atunci cînd el abia învăţa să presupună, au încăput şi cîteva cărţi grele, de care nu mă pot despărţi sub nici un pretext de surplus fizic aerian. Nu arunc nimic din cutiile mele de carton. Prea greu am cules această fericire în aceşti ani, ca să renunţ atît de uşor la amintirile depozitate corect. Ştiţi de ce trebuie să depozitaţi corect amintirile? Ca să încapă mai multe…

Credeam că despărţirea mea va fi mai hotărîtă, dar cedează în faţa biletului fără retur. Ceva timp în urmă era atît de firesc să vorbesc despre plecare, încît astăzi adun noduri ,le adun fiindcă nu le pot înghiţi, am uitat cum se face asta asta. În fericirea care o trăiesc nu am avut motive de a înghiţi noduri înzestrate în dorinţe. Un somn dulce, un lăptic băut, primii paşi…răspîndeau de la sine fericirea care atrofia alte simţuri în format Apple. Architectura fericirii mele a găsit deja echilibru între somn şi nesomn, încît nu mai am motive de a-mi reface forţele pentru obiceiurile de altădată.

Venim acasă…

Într-un alt colț de casă (de vis-a-vis) sigilată locuiește o batrânică care cu siguranță și-ar redacta trecutul dacă ar fi în stare. Ea îmi reamintește că fericirea poate fi comparata cu un proces firesc ce are loc în fiecare casa. Spălatul albiturilor lasă o astfel de impresie. Când le speli în ape ca să le calmezi praful, le usuci la un soare cu dinți, ca să nu se usuce de-a binelea. Le așezi la loc asumându-ți răbdare, fiindcă e cel mai migălos obicei.
Și iată fericirea care nu poate fi lăsată intactă. Fericirea de a lipi corpul pe albituri curate și reci. Păcat că mâine seara senzația va fi cea de a doua zi, fiindcă fericirea se regăsește în minute și plăceri. Nu uitați cel mai important detaliu: toate depind de calitatea albiturilor. Toate depind de un detaliu despre care mi-a vorbit bătrânica — are sau nu are stofă fericirea ta?

ps: O batrânică plină de expresie și rafinament, până la vârful genelor de care are grijă chiar și la batrânețe. Rochii cu miros de anii 1978 și amintiri despre bărbați, de care mi-a vorbit cu atâta pasiune, încât absorbea starea din nou. Irezistibil de lentă în acțiuni, fiindcă așa se cuvine unei domnișoare, spune ea. În celălalt editorial vreau să îți dezvalui pleiada de relații care o domină și astăzi cu pasiune pe batrânica de vis-a-vis.

aici continuarea CLICK!

http://allmoldova.com/ro/project/blog/all-in-moldova/2535.html

“Frumusețea femeii într-un teanc de branduri, stări şi vorbe adunate în gînduri cu majuscule”

↓ SĂ NU CREDEȚI CĂ SUNT OBSEDATĂ DE ȚINUTE ŞI STIL. AM ACCES LA UN PODIUM LUNG DENUMIT EUROPA ȘI UNEORI ÎMI PETREC TIMPUL CĂUTÎND ȚINUTE NOI PRINTRE FEMEI FRUMOASE CA SĂ LE ADMIR ŞI SĂ-MI INSPIR GARDEROBA SPUNÎNDU-LE MULȚUMESC.

De ce femeia Louis Vuitton este mai frumoasă decît oricare altă femeie? E mai puternică sau mai scumpă? Mă deranjează faptul  că brandul atacă stilul transformînd femeia în ceea ce trebuie, dar nicidecum nu în ceea ce vrea. Sau poate brandul işi face bine meseria. Iată de ce atît de mult contează ceea scrie după ceafă.

↓ PENTRU MINE…INCĂ NU A ÎNCEPUT SĂ CONTEZE CEEA CE SCRIE DUPĂ CEAFĂ.