• Tags

  • arhives


    June
    18

    Venim acasă…

    AMINTIRI ÎN CUTII DE CARTON

    img_0318

    Ce fac cu amintirile care încap în cutia din coridor? Le depozitez sau continui să mă folosesc de ele din dragoste? Retoric păşesc mai rapid, fiindcă calendarul se termină în cîteva zile şi ajung deja acasă. Doi ani am obişnuit să deschid apartamentul 14 atît de fericită, încît uitasem că cheile din buzunarul drept nu-mi aparţineau. Mă gîndesc dacă aş mai avea nevoie de ele şi dacă vreau să le întorc înapoi………………………………………………………………………………………………………………………………….

    Nu le întorc pînă nu adun toate amintirile din el în cutia de carton cumpărată cu 5 koroane suedeze. O cutie pe care scrie TRECE TIMPUL cu creionul albastru împrumutat de la Matei. Îl lausem în fugă ca să nu înţeleagă de ce am nevoie de creionul lui, de alfel cutie mea de carton se transforma într-un pastel de colecţie dar nu de carton.

    Forma acestei cutii imi cercetează gesturile şi nu o pot închide. Am adunat prea multe amintiri în ea, încît nu se închid părţile alea de carton marcate de un Bold nepreţuit din word. Sunt nişte „manuscrise” din colecţia unei mame, care recită deja pe rost grija şi plăcerea pentru dragoste. Sunt nişte manuscrise aşezate sub formă de hainuţe deja mai mici decît marimea fericirii mele de acum, sunt primele poze care au oprit timpul,atunci cînd el abia învăţa să presupună, au încăput şi cîteva cărţi grele, de care nu mă pot despărţi sub nici un pretext de surplus fizic aerian. Nu arunc nimic din cutiile mele de carton. Prea greu am cules această fericire în aceşti ani, ca să renunţ atît de uşor la amintirile depozitate corect. Ştiţi de ce trebuie să depozitaţi corect amintirile? Ca să încapă mai multe…

    Credeam că despărţirea mea va fi mai hotărîtă, dar cedează în faţa biletului fără retur. Ceva timp în urmă era atît de firesc să vorbesc despre plecare, încît astăzi adun noduri ,le adun fiindcă nu le pot înghiţi, am uitat cum se face asta asta. În fericirea care o trăiesc nu am avut motive de a înghiţi noduri înzestrate în dorinţe. Un somn dulce, un lăptic băut, primii paşi…răspîndeau de la sine fericirea care atrofia alte simţuri în format Apple. Architectura fericirii mele a găsit deja echilibru între somn şi nesomn, încît nu mai am motive de a-mi reface forţele pentru obiceiurile de altădată.

    Venim acasă…

    2 mesaje pentru Venim acasă…

    1. anapopenco says:

      Merci forte mult , Lucia! Cit de placut este sa gasesc mesajul tau pe un blog uitat si suparat pe mine! Merci foarte mult!!!

    2. lucia says:

      mi-a fost dor …de scrisul tau, parca mai ieri scriai aici in ce se masoara fericirea ta …dar deja sint doi ani, atit are Matei, intr-o fractiune de secunda imi veni sa zic a trecut un an ? nu , repede, deja 2 ani daca maximus al meu are 1,5 ani.matei are a facut doi ani stiu ca deja l-ai sarbatorit, multi multi ani inainte.te admir pentru curaj, pentru ca te-ai dedicat copilului tau,stiind cit de mare e pasiunea ta pentru ce faceai.te felicit si bun venit acasa abia astept. stiu ca s-a meritat asteptarea.mult noroc

    Plasaţi un mesaj

    today news

    Ascultă piesa... artist: Malina Olinescu versuri: Florin Busuioc [media id=48] ... more

    New PHOTOS

    PERSONA_L

    Вкус Жизни


    CATEGORIES

    No categories